rainy life
April 15, 2008
in ultima vreme au fost diverse contexete in care mi-am exprimat neincrederea fata de religia ortodoxa in care am fost crescut, cum ar zice un preot…m-am cam lepadat de ea. Chiar nu ma consider ortodox si nu imi convin multe legate d aceasta religie pentru modul in care pot si interpretate , fapt ce a dus la o variatie d conceptii si randuiri…si cum nu suport lucrurile cu 30988923238 de variante…incep usor sa renunt la ele…
2 AM, astazi…ma trezesc transpirat dupa un vis urat. Sarbatoarea pascala a fost intotdeauna respectata cu strictete in familia mea si pana si pentru cei mai putin credinciosi a fost obligatoriu sa mearga macar putin la biserica. Cum ziceam visul meu avea ceva conexiune cu Pastele .Eram la biserica impreuna cu multi cunoscuti si faceam o hora inauntru acesteia , o hora hidoasa…mortii iadului deveneau vii si “dansau cu noi”..atat d hidoasa incat m-am trezit respirand greu si speriat, cu frica de intuneric ce ma caracteriza atunci cand eram mai mic.
nu cred k a fost ceva “mai perfect” de atat, caci dupa vis a urmat una din crizele mele d paralizie in somn care nu imi permite sa am o zi prea buna atunci cand ma trezesc.
daca va intereseaza vedeti asta
a urmat scoala cea mediocra, rezultatul impunerii parerilor unor oameni care nu au nimic de a face cu invatamantul, sunt anxios si tare mi-e frica de faptul ca intrun viitor indepartat I’ll be on LITHIUM.
Cosmarurile se explica. Si eu am. Si Andreea are. Si mai au multi. Pentru ca avem constiinta. Si pentru ca gandim. Si…pentru ca realizam multe lucruri.
Si eu mai am “crize” razlete de paralizia somnului. Din ce in ce mai rare in ultima vreme…
Le iau ca facand parte din fascinanta lume a somnului, cu toata neplacerea pe care o comporta.
Am scris in iulie trecut ceva despre asta:
http://eblogs.ro/cristia/2007/07/20/paralizia-somnului-sau-dereglari-ale-rem/#comments
Si ce legatura are Succubus-ul cu asta? Te-a avut in seara aceea?
Cu ortodoxia nici eu nu m-am împăcat foarte bine, asta pentru că dilemele mele interioare cereau mai multe explicaţii decât a putut ea să-mi ofere. Altfel e un cult cu o tradiţie venerabilă – dar în ziua de azi cred că ne trebuie mai mult de-atât.
La Naiba! de cand n-ai mai postat ceva pe aici …nu mai ai cuvinte?
eu cel putitn..le gasesc mai greu acum, dupa tot ce s-a intamplat lately.. 
Oricat as vrea sa spun ceva cu adevarat interesant si profund si plin de adevar aici, nu pot decat sa-mi aduc aminte de momentele in care m-am simtit la fel si sa ma uit la mine acum.
Curios, dar primul cosmar pe care imi aduc aminte sa-l fi avut (si cel mai probabil primul pe care l-am tinut minte dupa ce m-am trezit) a fost la varsta de 3 ani, intr-o noapte in care -atentie- uitasem pentru prima oara (de fapt nu vrusesem, ca sa fiu sincera) sa-mi spun rugaciunea. Cosmarul conteaza mai putin, desi mi-l aduc foarte bine aminte.
Am dat vina pe mine, bineinteles, nu fusesem fata cuminte, nu-mi spusesem “Inger-ingerasul meu”, deci am fost pedepsita (-eu eram cea desfigurata in vis). Cand am mai crescut, am avut o perioada in care ma consideram rea. Absolut convinsa ca eram rea. Apoi mi s-a parut ca sunt si voi fi pedepsita pentru asta toata viata.
In fine, am crescut, ratiunea a inceput sa domine. Raiul e un lucru absurd, si nu numai, n-are sens sa enumar toate lucrurile absurde.
Dar ma surprind ghidandu-mi actiunile de zi cu zi si consolandu-ma tocmai cu lucrurile astea absurde: dreptate divina, recompensa divina, etc. De ce? Fiindca ma ajuta. Ma ajuta sa fiu mai impacata cu ce se intampla in jurul meu. Frica de inexistenta lui Dumnezeu nu e mai mare, dar e echivalenta cu frica de a gasi viata insuportabila (doar asta si reflecta actul sinuciderii – oare nu de asta e un ‘pacat’ de neiertat in crestinism?). Mai cred, printre altele, ca totul se intampla cu un scop. Asta e marele meu Absurd.
La ce vroiam sa ajung de fapt: daca absurditatile astea ne fac sa trecem mai frumosi prin viata – foarte bine. Asa cum o haina mai colorata nu ne tine de cald, dar ne face sa ne simtim mai bine, asa trebuie sa acceptam si dependenta noastra de religie, sa spunem.
Ca multe altele.
Si multe altele…
In final, nu conteaza nici cat notele de la BAC-ul de anul asta altceva in toata entitatea unei religii decat ceea ce promoveaza. Ortodoxismul promoveaza ceva rau? Ideile lui te fac sa te simti rau? N-ar trebui. Daca da, nu e vina religiei, e vina celor care o fac inteleasa prost. Cand ascult Mahalia Jackson, cand ascult gospel in general, sincer- nu ma intereseaza nici daca e adevarat ce canta, nici daca se poate dovedi: stiu decat ca ma simt excelent. Si ca-mi face bine. Mai bine decat orice altceva.
E o abordare cel putin egocentrica si cel mult corecta.
Religia ar trebui sa fie un refugiu.